Dacă nu prea ştii biologie, eşti tentată să crezi că ţi-ai ales bărbatul în funcţie de valorile tale personale sau o oarecare karma. Repet, asta dacă nu prea ştii biologie.

Eu eram convinsă că mă las sedusă mai ales de glumele bune spuse de vreun bărbat şi de pofta lui mereu vie de a pleca în drumeţii îndepărtate şi disponibilitatea de a se uita alături de mine la stele şi la nuferi în anumite momente din an. Până să-mi dau seama că mi-au plăcut toate sortimentele de bărbaţi, adică şi scunzi şi parcă ciopliţi în piatră, şi lungi şi deşiraţi, şi bruneţi pana corbului şi păroşi nevoie mare, dar şi blonzi cu ochi de cicoare, având corpul acoperit de zone plăpânde de păr, aveam chiar şi o teorie despre cum trebuie să arate masculul care să mă facă să mă opresc din căutări.  

Trufaşă din fire, eram sigură că am înţeles şi ce le face pe celelalte femei să lase garda jos. Unele, ziceam eu, se uită cu precădere la cât de bine câştigă eventualii lor pretendenţi şi ce putere au pe mână, şi doar dintre aceşti premianţi îşi făuresc parteneri de luat acasă, pentru viitoare delicii de lifestyle şi bogăţie. Altele caută cu lumânarea doar taţi dedicaţi, bărbaţi care vor să se încuibeze odată undeva, şi se uită ca găina la mărgică la fiecare femeie mai de soi întâlnită în cale, să vază dacă e bună de nevastă. Mai găsisem eu nişte femei care sunt sensibile la bărbaţi frumoşi şi încă o nişă ce pofteşte la pedigree de soi şi maniere impecabile. Bineînţeles, ştiam că toate căutăm cu îndărătnicie un partener care să ne respecte tare, să fie sincer şi om bun din fire. Yeah, right.

După ce am aflat cum funcţionează legile atracţiei dintre masculii şi femelele speciei om, întâi am râs. Apoi mi s-a părut vital să zic mai departe, căci am înţeles şi de ce capăt mereu un exemplar complet diferit faţă de cel de care susţineam sus şi tare că am nevoie. Corporatiste sau contabile, avocate sau casnice, creştine practicante sau admiratoare ale lui Darwin, femei cărora le ticăie ceasul biologic sau doamne care trăiesc mai egoist şi susţin că nu vor copii, toate se supun până la urmă aceloraşi legi demonstrate de către oameni serioşi, care nu ştiu de şagă.  

Că mirosul este important, ştiaţi deja, dar poate nu bănuiaţi cât e de important. Uite că mirosul, şi nu neapărat banii, potenţialele talente de tată, manierele, pedigree-ul sau modul în care arată un bărbat este ceea ce ia în calcul o femeie atunci când se epilează inghinal, îşi trece mâna prin păr în faţa unui bărbat şi îşi pune cea mai frumoasă lenjerie de corp, arătându-se dispusă. Mirosul este în parte responsabil pentru faptul că femeile aleargă la starea civilă şi spun da de faţă cu toată lumea, doar că ele nu sunt conştiente de lucrul ăsta. Asta nu înseamnă desigur că tot ce ne mai dorim de la un bărbat dispare, ci că, dintre mai mulţi parteneri care respectă criteriile generale, îl vom alege, fără ca neapărat să ne prindem, pe cel care miroase cum trebuie. În funcţie de mirosul pe care îl emană, un bărbat poate comunica femeii aflate în faţa sa câtă încredere are în sine şi gradul de forţă interioară. Iar dacă ea, prin amuşinări repetate, desluşeşte subliminal un bărbat neînfricat şi dotat cu pachetul genetic câştigător, adică unul care se simte capabil să mute munţii din loc pentru familie, împerecherea va avea, cel mai probabil, loc. Poate să fie el şi puţin chelios sau mai burdihănos decât prevăd canoanele frumuseţii, n-o să aibă încotro şi o să se arate disponibilă; femeia este programată genetic să caute bărbaţi capabili să o scoată la capăt şi să şi moară, dacă e cazul, pentru puii lor. Tot mirosul îi spune femeii care bărbat se simte nesigur pe sine şi are potenţial de ratare, lucru care o face instinctiv să fugă mâncând nori, fără să poată explica foarte clar, dacă i s-ar lua un interviu pe loc, care este motivul. Un sistem imunitar puternic şi diferit de al femeii, asta o incită tare, şi tot prin miros se detectează.  

Apropo, un alt motiv pur biologic pentru care o femeie se hotărăşte să se culce cu un bărbat nou care nu i se pare rău deloc este apropierea de perioada ovulaţiei. Cu alte cuvinte, un bărbat devine instantaneu mult mai yummy dacă o femeie ovulează, moment în care ea, tot cu armele biologice din dotare, reuşeşte să arate mult mai bine, cu ochi de caprioară, piele mai strălucitoare şi faţă zâmbitoare, şi să se facă astfel mult mai plăcută masculului, pentru a-l ademeni. Şi acum să ne întoarcem la ce mai credeam noi despre alegerile pe care le facem: că bărbatul trebuie să se îmbrace frumos, să fie sufletul petrecerii, să fie tandru, şi alte proştii. Caraghios, nu? Şi acum hai să ieşim din casă, să mirosim ceva de calitate.